Contractura musculară reprezintă scurtarea dureroasă a fibrelor țesutului moale (a mușchiului), fără asociere cu depolarizarea membranei musculare. Contractura musculară este considerată un exces al tonusului muscular, prin menținerea unei tensiuni intramusculare, peste limitele sale fiziologice. Tensiunea intramusculară permanentă presează pe vasele și capilarele intramusculare determinând o deficiență circulatorie intramusculară, ceea ce provoacă hipoxie musculară (o slabă oxigenare a mușchiului). Acumularea de dioxid de carbon în mușchi provoacă durere. Mușchii în stare de contractură sunt fermi la palpare, tendonul este întins, iar imobilizarea le reduce semnificativ amplitudinea de mișcare. Forma mai accentuată a contracturii musculare este spasticitatea.